Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române actualizat 2017 (Legea cetățeniei române)
Republicată în temeiul art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, iar ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
– Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 167/2001 privind suspendarea aplicării prevederilor art. 35 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 225/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 29 aprilie 2002;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2002 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 18 iunie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 542/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/2002 privind suspendarea aplicării unor dispoziţii din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 25 noiembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 165/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 7 mai 2003;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 405/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003;
– Legea nr. 248/2003 pentru completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 13 iunie 2003;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2007 pentru modificarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 14 septembrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 70/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 11 aprilie 2008;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 147/2008 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 13 noiembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 171/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 21 aprilie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 354/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009.
Ordonanța de urgență nr. 65/2017 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991
Având în vedere necesitatea clarificării în regim de urgență a unor aspecte incidente în procedura de acordare și redobândire a cetățeniei române rezultate din practica neuniformă în materia dobândirii cetățeniei române de către copiii minori născuți din părinți cetățeni străini sau fără cetățenie, care a generat interpretări divergente la nivelul autorităților cu atribuții în acest domeniu, cu consecințe grave în ceea ce privește situația persoanelor, care au invocat drepturi izvorâte din modul în care instituțiile statului au aplicat, până în prezent, reglementările în vigoare, astfel:
– într-o primă etapă, interpretarea și aplicarea în practică a art. 9 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost aceea că, pentru minor, dobândirea cetățeniei române ar decurge cvasiautomat din legătura de filiație, nefiind obligatorie parcurgerea procedurii de acordare a cetățeniei române odată cu părinții, la autoritatea competentă potrivit legii;
– în prezent, la nivelul autorităților publice cu atribuții în domeniul actelor de stare civilă, actelor de identitate și documentelor de călătorie, prevederile legale amintite sunt aplicate în sensul că acordarea la cerere a cetățeniei este incompatibilă cu dobândirea prin efectul legii a acesteia, astfel că, în situația în care pentru persoanele solicitante nu a fost urmată procedura de dobândire a cetățeniei române odată cu părinții sau cu părintele acestora, la autoritatea competentă, aceste autorități refuză înscrierea în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de autoritățile străine sau eliberarea actului de identitate ori a pașaportului românesc ori, după caz, reînnoirea acestor documente eliberate anterior, considerând că persoanele respective nu au dobândit cetățenia română, luând în considerare faptul că această practică a generat numeroase litigii, soluționate în mod definitiv sau în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești, ținând cont de faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului precizează că:
– în materie de calitate, claritate și previzibilitate a legii, o importanță deosebită o are existența unei practici uniforme și constante în stabilirea caracterului previzibil al reglementării aplicabile în materia cetățeniei;
– dreptul de a dobândi sau a păstra cetățenia unui anumit stat nu este garantat de Convenție sau protocoalele la aceasta, însă nu a exclus posibilitatea ca refuzul sau retragerea arbitrară a cetățeniei să pună o problemă pe terenul art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în anumite împrejurări, din cauza impactului unei astfel de măsuri asupra vieții private a persoanei, având în vedere, față de situația expusă anterior, că procedura de dobândire a cetățeniei române de către copiii minori trebuie regândită din nevoia adoptării unor norme care să înlăture, cu efect imediat, posibilitatea apariției în continuare a stării de incertitudine în rândul persoanelor care ar putea fi afectate prin aplicarea procedurii menționate, instituindu-se, pentru instituțiile cu atribuții în domeniu, unele reguli de fond și procedurale clare, având ca scop înlăturarea riscului apariției unor interpretări diferite, ținând seama de faptul că, în considerarea existenței, la acest moment, a unui număr foarte mare de persoane care, invocând, în diferite etape, drepturi rezultate din aplicarea legii, au o situație incertă cu privire la statutul lor juridic, este necesară reglementarea unor norme tranzitorii care să le recunoască calitatea de cetățeni români și să înlăture în termen cât mai scurt consecințele grave suferite de aceste persoane în ceea ce privește derularea unei activități de familie și profesionale normale, având în vedere faptul că, pentru perioada 2015-2017, în evidențele Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la persoanele care nu au parcurs procedura de dobândire a cetățeniei române odată cu părinții, dar care s-au aflat în situații ce au avut legătură cu activitatea de pașapoarte, s-a constatat existența unui număr de 951 de cereri de eliberare a pașapoartelor respinse pe motiv că solicitanții nu au făcut dovada cetățeniei române, iar pe rolul instanțelor de judecată au fost înregistrate 31 de cauze în care Direcția Generală de Pașapoarte a avut/are calitatea de pârât, cu obiect formulat diferit, fiind soluționate definitiv 12 cauze, în toate cazurile fiind pronunțate soluții de respingere a cererilor de chemare în judecată, ținând cont de faptul că, potrivit evidențelor Direcției de Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului București, au fost formulate în justiție un număr de 285 de acțiuni având ca obiect „anularea actelor de stare civilă” transcrise fără ca titularul actului de stare civilă să facă dovada calității de cetățean român, potrivit legii, sau „obligație de a face”, soluționate definitiv, soluționate în primă instanță sau în curs de soluționare pe rolul primei instanțe, cu soluții favorabile atât titularilor, cât și autorității publice, luând în considerare faptul că numărul persoanelor ale căror cereri de transcriere au fost respinse, justificat de faptul că verificările efectuate nu au condus la clarificarea statutului juridic față de statul român, este ridicat (2014: 21 de cereri; 2015: 583 de cereri; 2016: 69 de cereri; 2017: 13 cereri), în contextul în care și la nivelul Autorității Naționale pentru Cetățenie, în perioada 2010-2017, au fost aprobate un număr de 499.904 de cereri de redobândire a cetățeniei române în care au fost incluși un număr total de 122.375 de copii, numărul de copii menționat regăsindu-se în doar 84.785 de cereri din numărul total de cereri aprobate, ținând cont de faptul că sunt necesare măsuri legislative similare, ca soluție cu titlu excepțional, care să evite apariția unui tratament diferențiat determinat de excluderea unor categorii de persoane de la aplicarea acestui beneficiu, respectiv persoanele cu privire la care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă că nu au dobândit cetățenia română, întrucât pentru acestea nu s-a parcurs procedura privind dobândirea cetățeniei române la autoritatea competentă odată cu părinții sau cu părintele care a obținut cetățenia română, dar care și-au înscris ori transcris în registrele de stare civilă române certificatele sau extrasele de stare civilă eliberate de autoritățile străine sau au obținut, după caz, înscrierea în actele de stare civilă române a mențiunilor privind dobândirea cetățeniei române, fiind minori la data dobândirii sau redobândirii cetățeniei române de către părinții sau, după caz, de către unul dintre părinții lor, în considerarea necesității de asigurare a unui statut juridic cert cu privire la dobândirea cetățeniei române de către copilul adoptat se impune reglementarea situației în care adopția se face de către soțul cetățean român al părintelui firesc sau adoptiv, cetățean străin, ori de către persoana de cetățenie română care se află într-o relație stabilă și conviețuiește cu acest părinte în condițiile prevăzute de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată, întrucât, în considerarea volumului fluctuant al cererilor de cetățenie adresate Autorității Naționale pentru Cetățenie de la înființare și până în prezent (în anul 2010 – 96.695, în 2011 – 102.719, în 2012 – 89.033, în 2013 – 53.181, în 2014 – 21.987, în 2015 – 81.531, iar în 2016 – 115.217), pentru a crea posibilitatea adaptării periodice corespunzătoare a numărului membrilor Comisiei pentru cetățenie prin raportare la volumul activității curente, astfel încât aceste fluctuații să nu afecteze ritmul de soluționare a cererilor, este necesar ca, în funcție de resursele umane disponibile, numărul membrilor Comisiei pentru cetățenie, care își desfășoară activitatea în limita cvorumului minimal de cel puțin 3 membri, să poată fi mărit corespunzător, de o manieră facilă și flexibilă, prin ordin al ministrului justiției, aspect de natură a contribui la îmbunătățirea serviciului public, cu repercusiuni favorabile asupra ritmului de soluționare a cererilor de acordare și redobândire a cetățeniei române, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, care impune adoptarea unei soluții imediate, conform celor expuse, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.